Iubesc Madridul in felul meu asocial. Cum barurile de tapas nu ma atrag, iar in cluburi mi-am zis ca nu mai intru pana la aplicarea reala a legii antitabac, de restul ma bucur ziua, cu prieteni vechi sau cel mai des singura. Pentru ca-s tot aia de cand am plecat din tara de nenumit, romani sau spanioli - aceiasi. M-am obisnuit sa fiu singura, imi e firesc sa fiu singura, ma plictiseste ingrozitor vorbaria altora, fac eforturi teribile la mesele oficiale sa nu ma deconectez - si nu din cauza limbii.
Iesitul ideal e o carte buna intr-o cafenea cu muzica neutra, fara versuri. Coloana sonora a orasului o port in mobil - trance, lounge sau ce electronica mai gasesc prin casa, mult mai potrivit ar fi niste jazz sau swing, poate fac rost.
Le vegetarianul care mi-a dat card de fidelitate ajung rar si doar 2 barbati am dus acolo; chelnerul s-a obisnuit cu aparitia mea solitara si a inteles singur cand m-am mutat din zona.
Macar o data pe saptamana trebuie sa revin in buricul pamantului si nu neaparat pentru kedra-de-raib dintr-un magazin senegalez, nici pentru biblioteca, ci pentru a-mi aranja depresiile si nevrozele in rafturi, pentru a incuia sertare de nemultumiri si a ma trezi din nou si a o lua de la capat - inceputul meu a fost in Lavapiés, nu in Sol unde m-am cazat primele doua dati si am descoperit Barrio de las Letras, nici in La Latina unde am stat cand am dat examenul intre speranta si teama. Pana nu mi-am desfacut valiza de imigrant n-am fost decat turista pentru ca mi-a fost groaza ca n-am sa reusesc sa ma mut. Chirii, facturi si acte am inceput sa am abia in Lavapiés; cadou de Craciun mi-am cumparat din Chueca; sarbatorile le-am petrecut intr-o cafenea din Plaza de España; la fel si ultima pasa proasta - devorand un volum de poezie italiana.
Abia de cand scriu pe blogul asta, o fi pentru ca nu-l stie aproape nimeni, am inceput sa fiu sincera cu mine, sa recunosc ca mi se pare o pierdere de vreme si energie iesitul cu colegii, prefer sa tac, sa citesc, sa mananc din placerea de a vedea farfuria si ambientul, nu pentru a umple matul.
(poza furata de pe http://www.minube.com/fotos/rincon/2729/17832#pic)
sâmbătă, 21 noiembrie 2009
Etichete:
Madrid
5 comentarii:
nu esti singura, nu esti singura :)
in plus mai scrii si fantastic.
si tu, si tu?
ba tu!
L< vegetarianul care mi-a dat card de fidelitate ajung rar si doar 2 barbati am dus acolo;
cit de vegetariana esti? peste, oua, brinza, interzise si ele?
Prefer sa nu mananc animale omorate. Dar cand n-am alta solutie mananc inotatoare.
In Suedia nu m-am abtinut de la hering in sos dulce, hering in sos de mustar, hering nu mai stiu cum...
Vegetarianul pomenit e cel mai bun pe care l-am gasit pana acum in Madrid.
PS: kedir al raib despre care vorbesc in postare e lapte acrit
"kedra de raib", dar nu-mi intra in cap
Trimiteți un comentariu