marți, 13 aprilie 2010

Ne-vini

Cand imparteam zborurile cu compatrioti asteptam imbarcarea la alte porti ca sa nu-i aud vorbind. Acum mi se face sila de mine cand ma vad gandind in sabloanele lor imbecile, cand imi critic gazdele desi eu sunt neica nimeni din fundul balcanilor. Se spune ca asta ar fi faza a 2a a emigrarii; Rushdie vorbea in "Furia" despre ea (si-n "Versete", dar acolo o facea atat de discret incat daca n-ar fi fost vorba despre musulmani, n-as fi sesizat-o), dar n-am retinut nicio etapa ulterioara.

2 comentarii:

lektor spunea...

are dreptate. As fi curios sa stiu care sint fazele emigrarii la cineva care pleaca prin casatorie cu un strain.

in dk cel putin, absolut toate doamnele foste romance cu care-am vorbit se declara fericite, iar fericirea urmeaza un crescendo perpetuu, nici vorba de faza a doua :)

ceva e putred in dk..

nume spunea...

mda, pe la serviciu lumea (de la colegi de varsta mea pana la seful al mare) imi spun sa umblu cu un bastinas si ma intreaba periodic daca l-am gasit sau daca vreau sa-mi prezinte vreunul.