Multe chestii detest in Spania si toate-s concentrate in Castilla. Dupa mizeria de congres in care vreo 3 zile am trait doar cu paine (proasta) si vin (bun), acum sunt trimisa 2 luni in inima podisului. Refuz sa ma cazez acolo, asa ca ma duc si ma intorc zilnic.
Ceea ce inseamna ca de la gara trebuie sa trec podul peste Tajo ca sa ajung la o statie de autobuz unde aflu ca singurul care ajunge la spitalul meu vine la fiecare 80 de minute... Taxi la dus, n-o fi bai.
La intors, ratez autobuzul de la 14:40, asa ca frec menta prin restaurantul spitalului (la mare distanta de rahatul lor de mancare) pana la autobuzul de 16.00... Vorbind cu portarul aflu ca tocmai a trecut un autobuz la 15:30... Boooon, alt taxi, de data asta mai scump, ma duce pana la gara unde mi se spune ca nu ma pot sui in orice tren cu abonamentul lunar, asa ca nu pot pleca inainte de 17:25...
Adaugand la asta transportul din Madrid ajung acasa la 4 ore dupa ce am iesit de la serviciu... Manda huevos, cum s-ar zice.
Sigur, mi-as putea petrece ziua in oras uitandu-ma la vitrine (pentru ca la pranz nu e nimic deschis) sau band pana nu mi-ar mai pasa... Asta daca la mama dracu` unde e spitalul ar ajunge un autobuz.
4 comentarii:
De ce nu vii tu doctor în Franta? Nu s-ar schimba mare lucru, dar sunt autobuze si cred ca lefurile sunt mai mari. Poate mai vorbim, am o adresa de mail.
2 luni in acelasi ritm? Zilnic? Nu-i cam mult? Adica nu poti ajunge la un compromis cu tine insati? :)
Dan, franceza mea e cam schioapa, saraca. Mai am 15 luni pana termin rezidentiatul. Multumesc, mai vorbim.
Cora, nu raman in fundul podisului nici moarta. Cu banii dati luna asta pe transport as putea sa-mi inchiriez ceva pe acolo, dar prefer sa platesc ca sa vin acasa. Camerele pe care le pune spitalul la dispozitie sunt minuscule si cu 2 paturi (suprapuse) si-s in spital, nu in oras.
Daca ingros obrazul, plec 15 min mai devreme si prind trenul ;)
Pai ingroasa-l atunci. Mai pune niste farduri, daca e nevoie. :)
Trimiteți un comentariu