Din cartea meclelor

Cu cat adaug mai multi contacti in FB, cu atat am mai putini. Mai intai s-au desconectat de mine aia de pe Neuro, habar n-am de ce, probabil pentru ca-s prieteni ai fostei colege de apartament. Mai apoi m-au blocat un grup de peruani - vai ce ofensa! - dupa un schimb de mailuri cu numita colega. Partea din conflict pe care o regret e stradania de a-mi infirma prima impresie, ca doar n-am 5 ani si pot reactiona cum imi tuna, trebuie sa vorbesc frumos, sa nu stau cu coatele pe masa, sa zambesc tuturor. Asa-mi trebuie, fosta colega e o scorpie, prietena ei o nesimtita, iar eu o toanta ca am incercat sa ma conving ca problema sta in socializarea mea defectoasa.
Apoi am disparut din lista de contacti a altor colegi de spital de aici. Dar am regasit colegi de dincolo (romani, greci, arabi) si am reluat legatura cu multi dintre ei (dragi compatrioti ospitalieri framantati de grija strainilor care-si platesc facultatea oficial - si examenele neoficial - va anunt ca niciunul dintre colegii mei arabi nu freaca duda, toti sunt domni si doamne doctori specialisti - nu din mila statului roman si din impozitele parintilor dvs -  in tara aia minunata care se duce dracului sau prin tari mai calde).

O alta curiozitate a FBului e "like"ul pentru albumele foto; cele mai multe a strans "Portugalia" (de la prieteni romani), desi nu are absolut nimic iesit din comun si la vremea la care l-am inceput doar prietena M stia de domnul tiz; si cei doi-trei cititori ai blogului :), dar fara legatura cu FB.