Sunt acum intr-un stagiu in care ma simt ca acasa - asa ceva n-am mai vazut din bastinezia.
Seful locului imi scoate intr-o zi cafeaua din cuptorul cu microunde in timp ce se incalzeste ca sa-si puna el ceasca. Una dintre infirmiere trece azi punga cu migdale prin fata tuturor invitandu-i, doar pe mine ma sare.  Terapeuta mica si razgaiata - iubita fiului sefului meu - autoritara cu pacientii de-mi vine s-o iau la palme, ridica tonul si mai si cand vrea sa intrerupa conversatia altora si simte o placere deosebita in a-mi incuia usa si a ma lasa sa astept. Rezidenta de cardio nici nu ma saluta; da' ma rog, o stiu de cativa ani si n-a fost o simpatica de la bun inceput.