luni, 3 martie 2014

y la vida siguió como siguen las cosas que no tienen mucho sentido*

*evident, Sabina

Adevarul adevarat e ca n-am curajul sa-l infrunt (pe el, pe adevar). Cand am inceput sa ma interesez de visul lucid, am dat inapoi speriata de ce visez. Si cand am avut mai mare nevoie sa ma lamuresc (inaintea interviului pentru postul de pe granita cu Franta), am incetat sa visez, probabil de teama.
Cand ma pileam la ore dubioase prin cafenele cu muzica live, "planurile" mele de viata erau altele - anume sa n-am niciun plan si mai ales, mai ales nicio responsabilitate. Dar intr-o zi m-am trezit din siesta speriata intrebandu-ma ce naiba fac in Madrid.

Maestra de Reiki a spus c-o sa mi se ascuta intuitia. Asa e, doar ca nu-mi pica bine ce-mi zice. Si tot incerc sa negociez cu evidentele.  "Speranta ne ingaduie sa atingem un grad de stupiditate inaccesibil prin alte mijloace" :)
Pentru ca m-am hotarat sa visez, am facut-o - un fel de compromis intre ce voiam si ce stiam. Mi-a aparut prietena M (cea din Franta), cu intrebarile lui, meseria lui si maini barbatesti (chiar daca nu semanau cu ale lui) pe piciorul meu. Apoi ca sa nu exite dubii ca e chiar ea, a aparut si tatal M-ei. Nu mi-a zis sa-mi bag mintile in cap, dar intrebarea reala (pe care in urma cu 2 saptamani o luasem ca pe-o gluma) reluata in vis a fost ca o palma dupa ceafa.

Mi-am spus ca n-am sa mai vorbesc despre asta, asa ca postarea e de fapt despre uitare. "el trabajo más sucio y más siniestro fue cosa del olvido".

5 comentarii:

Cora_ spunea...

Eu nu visez deloc. Iti dai seama ce nasoala e treaba? Oare daca ma apuc de Reiki visez ce n-am visat de ani? Ca as avea nevoie, mai ales sa visez niste dragi care nu mai sunt langa mine de ani. Ca mi s-a luat dracului de ipocriti. :)

Uite aici:
http://www.youtube.com/watch?v=C-PNun-Pfb4




nume spunea...

cred ca nu-ti amintesti, nu ca nu visezi.
nu stiu ce sa faci, poate sa te culci meditand si sa treci de acolo in somn. sau sa nu te trezesti brusc, sa ramai acolo un timp incercand sa-ti amintesti senzatii si poate asa ajungi la visul care le-a provocat.
cateodata in timpul zilei apare ceva care se leaga nu stiu cum de vreun vis si brusc mi-l amintesc. nici asta nu ti se intampla?

Cora_ spunea...

A, da, de visat cica visez, am citit io undeva, dar nu-mi amintesc decat extrem de rar. Dar cand imi amintesc e f. puternica senzatia. O fi vreun mecanism de autoaparare, caci daca as visa continuu as fi foarte afectata de propriile vise, care sunt f. realiste.

Mi se intampla ceea ce descrii tu, amanuntul declansator si senzatia aia de "déjà vu", am citit insa ca uneori asta arata nu'sh ce probleme psihice, am uitat ce. Io de bolnava nu stiu sa fiu, da' parca potz ca sa fii sigur? :)

nume spunea...

ah, ziceam de chestii care-ti amintesc vise; deja vu e autre chose :) si da, parca nu era de bine daca era prea des :)

Cora_ spunea...

nu-s dese, ce-ai? :)