Din cartea meclelor

Cu cat adaug mai multi contacti in FB, cu atat am mai putini. Mai intai s-au desconectat de mine aia de pe Neuro, habar n-am de ce, probabil pentru ca-s prieteni ai fostei colege de apartament. Mai apoi m-au blocat un grup de peruani - vai ce ofensa! - dupa un schimb de mailuri cu numita colega. Partea din conflict pe care o regret e stradania de a-mi infirma prima impresie, ca doar n-am 5 ani si pot reactiona cum imi tuna, trebuie sa vorbesc frumos, sa nu stau cu coatele pe masa, sa zambesc tuturor. Asa-mi trebuie, fosta colega e o scorpie, prietena ei o nesimtita, iar eu o toanta ca am incercat sa ma conving ca problema sta in socializarea mea defectoasa.
Apoi am disparut din lista de contacti a altor colegi de spital de aici. Dar am regasit colegi de dincolo (romani, greci, arabi) si am reluat legatura cu multi dintre ei (dragi compatrioti ospitalieri framantati de grija strainilor care-si platesc facultatea oficial - si examenele neoficial - va anunt ca niciunul dintre colegii mei arabi nu freaca duda, toti sunt domni si doamne doctori specialisti - nu din mila statului roman si din impozitele parintilor dvs -  in tara aia minunata care se duce dracului sau prin tari mai calde).

O alta curiozitate a FBului e "like"ul pentru albumele foto; cele mai multe a strans "Portugalia" (de la prieteni romani), desi nu are absolut nimic iesit din comun si la vremea la care l-am inceput doar prietena M stia de domnul tiz; si cei doi-trei cititori ai blogului :), dar fara legatura cu FB.

Cu cat am mai mult de-a face cu ibericii (incluzand lusitanii), cu atat imi place mai mult de mine :) Bai frate, ce cascati, dezorganizati, ne-punctuali, vorbareti (toate reuniunile incep tarziu, se termina muuult mai tarziu si practic se discuta o idee sau una jumatate). Pacat de ei, ca lenesi nu sunt.

Un pic de civilizatie

(cu pulanul)
Catalana e limba in care se editeaza cele mai multe carti electronice in Spania. Cataluña e Comunitatea Autonoma care a interzis coridele oficial (in Canare nu se mai practica din anii '80 din lipsa de interes, dar legea e ambigua). Tot acolo au aparut Obra Social "la Caixa" si Institutul Guttman de recuperare neurologica (cel de lezionati cerebral fiind centru de referinta national; cel de lezionati medular inca nu, dar pacientii se duc acolo ca la Fecioara din Lourdes). Bursa din Barcelona e a doua din Spania, dupa cea madrilena.
Dar desi pare cu cativa pasi inaintea restului Spaniei, in Cataluña se face ordine asa.

Madridul asta va fi mostenit de soparle. "Miroase" a oras, adica a nimic. Parcarea spitalului din podis era pe pamant si cand coboram din masina praful lipicios mirosea a viu. In preajma spitalului locuiau lilieci, pisici si soparle.
Dar Madridul nu are pamant nici in parcuri, are pietris, nici un fir de iarba nu creste fara permis.

Plaza de la (no)Solución

Nu pricep (dar nici nu m-am omorat cu cititul) cine e in spatele protestelor din Sol.
A fost o vreme cand urmaream online vreo 4-5 publicatii anarhiste si de "desobedencia informativa" :) Acum m-am babit si nici macar curiozitatea nu ma trimite in centrul orasului, iar masele imi dau fiori. Nodo50 mi se pare solidar; LaHaine spune ca-i favorizat PSOE; IndyMedia a luat-o pe aratura - sar peste.

E campanie electorala pentru locale (pentru ei e, eu am zis nu cand m-au intrebat daca vreau sa votez).  Azinoapte la 23:45 a venit alaiul socialist in garda sa ne viziteze. M-am tras cu un pas in spate si au dat doar barbatii mana cu ei. Mai mult de un pas n-am avut cum pentru ca erau si acolo, erau in toate partile, ne inconjurau. Specialistii erau relaxati si zambitori, pentru mine a fost ca o inspectie scolara pentru ca nu stiam cine sunt, daca-s de la minister si trebuie sa ma fac ca muncesc in loc sa ma ridic solemn de pe scaun cum au facut toti.
Se poate si mai rau, vad; culmea nu e sa ai pacienti nesimtiti, ci vizita electorala la miezul noptii.

Recunosc ca am refuzat sa votez de lene, nu de sila. Nu inteleg cine-i primarul, cine-i prefectul si cine e vinovat si de ce. 

Partea cea mai grea dupa ce ma intorc de la aeroport e sa-i simt mirosul in cearceafuri.

Prietena M. e psiholoaga si lucreaza cu discapacitati; adica vede cazuri triste si cazuri sinistre.
Intr-una din noptile in care refuzam sa ma culc ca sa nu visez pacienti, o intreb cum se detaseaza de ce vede zi de zi. Imi raspunde: "ma gandesc ca ce-i la serviciu ramane la serviciu, nu sunt problemele mele, nu le iau acasa. Sigur, am si cazuri care ma afecteaza pentru ca ori imi amintesc de mine sau de ai mei, ori sunt intr-adevar socante. Ca de exemplu:..." Si incepe sa-mi povesteasca orori, eu tac, iar ea continua sa povesteasca, sa povesteasca, sa povesteasca... Ce ti-e si cu detasarea asta!

Maine o sa vad o studenta la medicina de 20 de ani, probabil italianca (sper totusi sa fie bastinasa, sa aiba pe cineva aproape cand o s-o trazneasca vestea). Miroase a scleroza multipla si nu stiu ce m-ar mai putea face sa dorm acum, de ieri intorc cazul pe toate partile.

Acum urmeaza partea cu "aveti 5 minute sa evacuati Raiul".
(a cata oara?)