Ce situatie maro, 7 luni si 2 zile pana la sfarsitul rezidentiatului...
Imi bag mintile-n cap dac-asa o sa scap

In prima vara aici multele ore de soare pe zi ma oboseau; funcionam de seara cand afara era inca lumina si 33º. Mi-a trebuit un an sa ma adaptez regimului de lumina (nu si celui de viata spaniol, cu asta inca am probleme).

Nu credeam ca ajung sa zic ca m-am saturat de vara asta indiana nesfarsita*. As umbla tot anul in sandale, nu zic nu, dar m-am saturat de cele treij´ de grade si de soarele stramb de toamna. Mi-e dor de-o dimineata senina de iarna, sa intre pe geam o lumina alba-alba din care sa inteleg ca a nins.

*localnicii o numesc vara lui San Miguel (serbat pe 29 septembrie) sau a lui San Martin (pe 11 noiembrie abia)

Cred ca ma iau prea in serios si de aici mi se trag toate nenorocirile.
Murakami cita un alergator, dar de fapt era o interpretare a primului adevar nobil buddhist: pain is inevitable, suffering is optional.
Ma inrosesc in sinea mea cand citesc in evaluarea psihologica a vreunui pacient ca nu are toleranta la frustrare. Oho, bieti muritori de rand, veniti la mine sa va invat ce inseamna frustrarea! Dau si cursuri pentru avansati - cum se arunca vina pe ceilalti si cum se inventeaza vini noi.

Lo llamaré mañana, hoy se me hizo tarde,
Esta forma tan cobarde de no decirnos que no.
Este contigo, este sin ti tan amargo...

Para decirnos "con Dios" a los dos nos sobran los motivos

Un pic de punctualitate romaneasca

(daca tot m-am plans de-a altora)

In primavara m-am lasat inscrisa pe lista de e-mail a Consulatului, poate-mi trimit vreo stire interesanta.

Azi 5 octombrie primesc un mail bilingv in care mi se spune ca se deschide o librarie temporara in ICR Madrid intre 1 si 7 octombrie. Mai aflu ca pe 28 si 29 octombrie la Institutul Goethe va fi prezentat un scriitor roman de limba germana, apoi ca pe 26 septembrie (??) la Casa Sefarad se va vorbi despre cativa scriitori romani de traditie evreiasca.

Partea spaniola a e-mailului, cu accente bine asezate, dar nu cu toate literele alfabetului incluse, imi spune ca anul asta e al anusului literaturii romane in Spania (ano in loc de año).
Noi sa fim sanatosi!

O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. O sa-mi treaca si n-o sa lase urme. 

Astronomice

Daca luna noua e pe 27 si azi e abia 22, cum sa fac sa nu-mi plezneasca bunatate de cap pana atunci?

LE: s-ar putea sa fie de la echinoctiu, nu de la luna, sper sa-mi treaca azi, sa pot sa dorm, sa lucrez, sa nu ma mai curentez de toate cele.

Astrologice

Azi planetele s-au asezat stramb. Cei ce lucrati cu "publicul" luati-va concediu sau casca de protectie, a inceput ticneala!
Imi spusesera colegele psihiatre ca exista perioade in care nebunii se decompenseaza. Imi explicase la inceputul stagiului doctorita cu care lucrez ca importante sunt bunele maniere si empatia cu pacientul, de unde am inteles ca auzise de cum imi sarea tandara si mi s-a facut rusine. Asa ca mi-am probat fata zen.
Azi spaniolii astia pasnici si rabdatori au devenit agresivi. Cand in sfarsit s-au terminat pacientii, a inceput sa urle infirmiera. Si cand ar fi trebuit sa fim in metrou spre casa, terapeuta, in loc sa zica merci c-o ajutam pentru ca e tuta si nu se descurca, a facut scandal de nu stiam cum s-o bagam mai repede in lift si sa fugim pe scari.

Vin ploile, ulcerul si nebunii. Nu deschideti usa necunoscutilor.

Pentru ca ma gandesc ca n-oi fi singura care n-a auzit ca exista online, iata aici radio bun de exersat urechea (sunt varza - confund vocile, nu recunosc personajele...) - teatru radiofonic; actori unul si unul. Link gasit la craciun tocmai cand l-a eliminat din blogroll.

Si mai comod - pentru ca poti asculta la orice ora, nu depinzi de emisie - un blog de asemenea teatru.

Cele doua tutore ne-au potrivit asa bine rotatiile, incat niciun rezident de an mare nu e pe sectie acum si trebuie scos dintr-un stagiu specific ca sa faca niste inter-consultatii generale pe care si le-ar putea bine merci imparti intre ele, ca doar sunt niste capabile (mai ales I.)
Pai nu. Azi I. a cerut tuturor rezidentilor mediani si mari sa faca maine interconsultatiile specialistilor in concediu. Eu am zis ca nu pot, pt ca specialista mea o sa fie in sala de operatii. Dupa 5 minute, primul misto: "ce rezident e aici cand tu operezi?" I-am explicat ca trebuie sa fiu in cabinet sa tin locul specialistei si ca nu ma duc la chirurgie agatata de fusta ei.
La pranz, al doilea misto; ii spun secretarei ca daca intreaba un coleg de mine, sunt cu C la oncologie. Tutora I. se baga singura in seama: "iar maine opereaza". Vai, ce-am mai ras.

Mi-au mai ramas 8 luni; poate reusesc sa tac. Ideal ar fi sa ma port ca si cum nimic nu s-ar intampla, dar asta e deja performanta.