luni, 9 august 2010

In tara asta in care toata lumea vorbeste, ma vad obligata sa tac. N-am sa le dau lectii de discretie, cine sunt eu sa le dau lectii la ei acasa? As putea doar sa-i tin departe de viata mea personala daca as reusi sa nu ma mai inrosesc ridicol cand aud intrebari-cheie.
Colega R. ii numea, dupa un an aici, "virgini"; era satula sa-i asculte cum se bagau infantil in viata amoroasa a altora. Indiscretia asta nu trece cu varsta si nu simuleaza confesiunea. Nu ti se pun intrebari personale intre patru ochi, ci la micul dejun cu sectia sau la vreo cina oficiala; si poti fi sigur ca ce ai spus unuia singur va fi dezbatut mai tarziu cu toti ceilalti.

Niciun comentariu: