Ma simteam usoara si fara amintiri si ma miram de cum isi tarau altii trecutul dupa ei. Imi vindecam fustrarile fara graba, unele poate prea lent. Foloseam comparatiile doar ca sa evit asemanarile, ca sa ma conving ca n-am de ce sa ma raportez la ce a fost, cu cine si cum. Si mai credeam ca ce nu se vindeca se uita si ca asta era suficient ca sa ajung indiferenta.
Imi spuneam (fara intentia de a ma minti) ca doar din curiozitate ma uit la contactii din FB ai colegilor de facultate. Si din curiozitate (si suficient orgoliu cat sa nu intreb pe altii) voiam sa stiu unde a ajuns, daca a terminat sau scapat de armata si a inceput specializarea, daca e la ta`su acasa pe un loc caldut. Ca doar urmaream traiectoria celor mai multi colegi straini sa vad care cu meseria, care cu umplutura.
Neasteptat mi-au transpirat mainile pe taste azi dimineata cand i-am vazut profilul pe FB. Si cu o curiozitate flamanda (cu gol in stomac cu tot) i-am vazut repetat pozele, sotia si copilul. Si profilul sotiei - ia, e concetateana mea sau a lui?