Nu ma grabeam sa ajung la b., dar cu povestioara lui Benedetti in minte incepusem sa ma ingrijorez; trimiteam mesaje familiei si unor prietene ca sa ma conving ca vorbim de pe aceeasi parte a lumii.
Pana la urma am reusit sa plec cu al treilea zbor, cu speranta ca nu schimb Praga cu Viena si ca poate Benedetti are dreptate si nu doare. Conationalii s-au diluat in zboruri paralele sau prin hoteluri dupa ce s-au bulucit si s-au rastit la funtionari. Tot respectul pentru cehosi, dar sa-mi spuna si mie cum au reusit sa-i suporte, eu as fi chemat gardienii sa imprastie gloata sau macar sa-l dea afara pe cretinul care a trecut de cealalta parte a tejghelei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu