Zile de dezignorare

Cica nu e mai bine, e mai rau. Deocamdata ma simt la adapost. Imi tratez angoasele cu scrieri budiste (din care nu inteleg mai mult decat posibilitatea de a nu te lasa coplesit).
Ghiceam prin stagiul de interne ca sunt conectati cu mediul chiar si marii dementi sau bolnavii terminali "ajutati" sau "grabiti". In urma cu vreo luna am citit pe blogul unui RHB spaniol despre cum s-a pus in evidenta activitate cerebrala in comele profunde, drept pentru care se gandeste redefinirea mortii cerebrale si se trateaza durerea la comatosi.
Zilele astea o sa ma duc la o conferinta despre leziunea cerebrala ireversibila. Cum o fi sa-i auzi pe ceilalti ce decid pentru tine si sa nu poti riposta?