Noaptea orfelinilor (2)

Primul 31 decembrie a venit cu febra si fara oferte de petrecere. Stateam la 15 minute de Sol, m-am dus sa mananc cele 12 boabe spaniole de struguri, n-am auzit nicio bataie, m-am intors acasa ferindu-ma de petardele si rachetele indienilor si a doua zi dimineata s-au bagat in seama cu mine niste italieni cheflii care nu ma credeau ca ma duc la munca (eram de garda).

Al doilea 31 decembrie n-a fost mai bine pregatit. Cinemateca nu rula nimic, nici concerte nu erau, orasul nu oferea absolut nimic. Am vorbit cu cativa colegi sa iesim, nu stiu ce au facut ceilalti, eu am fost in casa unui venezuelean. A gatit fenomenal, am baut amandoi mult, am mancat cele 12 boabe si a doua zi am lucrat.

Cel de anul trecut, al 3lea, l-am petrecut cu tizul in sudul Portugaliei, intr-un restaurant ieftior la care am facut rezervare cu cateva ore inainte. Nimic festiv.

Anul asta mi-am pus in cap sa fie spaniol. Vine tizul aici, Madridul e un oras viu, cu petreceri, cu forfota, gasim noi un locsor undeva, nu? Nu! Madridul e un oras ostil strainilor, de sarbatori lucreaza numai personalul medical, restul "serviciilor" petrec. Gateste-ti singur somonul in casa, mananca-ti boabele de struguri in piata sau in fata televizorului, restaurantele inchid, hai pa, ne vedem cand ne-om trezi din betie.
Ce intelege Spania din turism e sa faca greve de sarbatori si sa oblige strainii sa manance intre anumite ore si sa petreaca in hotel.

Nu caut un restaurant de hotel pentru ca nu vreau sa ma izolez cu alti straini, nu sunt turista in Madrid. Azi am sunat la trei localuri, unul nu a raspuns (era ora siestei, deh), altul mi-a spus ca inchide, al treilea - un angajat cu accent strain - mi-a cerut numarul de telefon in caz ca se hotarasc sa deschida.
Urate sarbatori in tara asta.