Din vizita in b. m-am intors c-o cana cu Praga si cu un Kafka in engleza cumparate din aeroportul cehesc, cu cozonaci striviti pentru colegii de serviciu, cu bomboane alcoolice care mi s-au urcat la cap si cu un soi de multumire ca nervii mei de aici, nemultumirile marunte si dese nici nu se compara cu stresul si durerea de burta (nu e o figura de stil, am bolit 2 zile) din orasul ala sinistru ales de ai mei sa-mi fie "casa". Nu mi-am adus lucruri la care tineam - primite cadou sau mostenite - pentru ca nu mi se parea ca am casa in care sa le pun, desi incerc sa-mi umplu spatiul cu ale mele. Tot ce mi-am cumparat ca sa-mi cresc confortul acolo aici mi se par inutile. I-am zis asta unei prietene fara sa-mi dau seama, iar cand ea a concluzionat, am corectat-o: "nu, nu e vorba ca nu ma simt acasa in Madrid, ci ca nu ma simt confortabil in apartamentul in care stau pentru ca e impartit".
Ei, as... Nicio emotie la aterizare, niciun fior, nici vorba de nerabdarea de a revedea orasul. Un final de calatorie (Praga), o intoarcere ca atatea altele.