luni, 28 decembrie 2009

Din vizita in b. m-am intors c-o cana cu Praga si cu un Kafka in engleza cumparate din aeroportul cehesc, cu cozonaci striviti pentru colegii de serviciu, cu bomboane alcoolice care mi s-au urcat la cap si cu un soi de multumire ca nervii mei de aici, nemultumirile marunte si dese nici nu se compara cu stresul si durerea de burta (nu e o figura de stil, am bolit 2 zile) din orasul ala sinistru ales de ai mei sa-mi fie "casa". Nu mi-am adus lucruri la care tineam - primite cadou sau mostenite - pentru ca nu mi se parea ca am casa in care sa le pun, desi incerc sa-mi umplu spatiul cu ale mele. Tot ce mi-am cumparat ca sa-mi cresc confortul acolo aici mi se par inutile. I-am zis asta unei prietene fara sa-mi dau seama, iar cand ea a concluzionat, am corectat-o: "nu, nu e vorba ca nu ma simt acasa in Madrid, ci ca nu ma simt confortabil in apartamentul in care stau pentru ca e impartit".
Ei, as... Nicio emotie la aterizare, niciun fior, nici vorba de nerabdarea de a revedea orasul. Un final de calatorie (Praga), o intoarcere ca atatea altele.

4 comentarii:

lektor spunea...

dar de ce nu dezimpartesti locuinta?

o viata avem.

nume spunea...

traitul singur costa, n-as gasi 2 camere - sau spatiul echivalent - la banii astia in veci, iar sa dau tot atata pe un studio minuscul nu-mi vine (am stat 11 luni intr-unul, stiu cum e).
dezimpartire cand m-oi face mare si-oi sta mai bine cu banii :D
pana atunci le fac viata amara colegelor, poate pleaca ele ;)

lektor spunea...

maritisul din interes locativ e interzis in spania? :)

nume spunea...

imi place optimismul tau :)
sper totusi sa ma descurc mai devreme (din ciclul: "pan` te-oi marita iti trece")