Sila si furia ma tin departe de oras (buc.), dar nu-mi sunt suficiente ca sa nu ma mai simt emigranta si chiriasa. Poate ar trebui sa ma mut singura in Madrid, sa am lucrurile mele neimpartite, asa cum am in buc., cumparate (putine), mostenite sau primite cadou de la familie si prieteni (majoritatea) si mobila proiectata de mine si ai mei. Doar ca-n Madrid gasesc alte lucruri de facut, mereu imi spun ca-s atatea de vazut in trecere si ca nimic din cele imobile fizic sau ca senzatie nu merita timpul si banii, ca e important doar ce pot lua cu mine.
Intre stabilirea in Madrid si vizita la Stockholm am trait in prezent, fara senzatia de provizorat pe care o avusesem toata viata. Linistea si constanta nu-s pentru mine, probabil ca la un moment dat m-as urca pe pereti si-n orasul in care m-am simtit normala, nu "aia ciudatica din Est" cum ma fac sa ma simt actualele gazde. Ce apreciez la spanioli e ca vorbesc direct, fara jena, fara eufemisme: "Esti de mult asa sau de cand ai venit aici?" :)